Note catre... mine

[Olathe]

Scobind adanc in memoria laptopului, am gasit niste lucrari care au fost publicate in revista scolii. Le voi pune pe rand. Ce parere aveti de ele?


Despre educatie...

Educatia... Ce am putea crede despre ea? Este simplu. Fara ea, in zilele noastre, nu ne-am putea descurca!
In întâiul rand, primim educatia de la parinti. Inca de mici invatam ce este permis sa facem si ce nu, cum se ne comportam cand stam la masa, cand avem musafiri, sa salutam intotdeauna ființele mai in varsta, ca semn de respect, si numeroase altele care ne ajuta sa fim oameni in societatea in care traim. Nu degeaba se spune „ Cei sapte ani de acasa ” . Bazele educatiei se pun inca de la varste fragede, in cadrul familiei.
In al doilea rand, educatia ne este oferita de invatatori si profesori. Nu este suficient sa fii manierat si bine crescut, ci si sa ai un bagaj bogat de cunostinte. Tocmai de aceea venim noi, 5 zile pe saptamana, la scoala. Lucrurile invatate si informatiile primite ne vor ajuta, mai mult ca sigur, in viitoarea noastra profesie. Fie ca vrem sa ne facem doctori, fie avocati, tot ceea ce descoperim in scoala ne asigură cu un pas mai aproape de a fi niste oamnei de succes in viata.
In concluzie, educatia este cel mai frumos dar pe care il primim, cu toate ca unii nu stiu sa se bucure de el si nu il apreciaza. Trebuie sa fim mandri ca putem avea acces la o educatie, deoarece multi copii de varsta noastra nu au posibilitatea de a o dobandi. Cu totii avem dreptul la educatie, trebuie, insa, numai sa stim sa o primim...
_________________

[nikon]

O compunere elevata...rafinata...cu tendinte subtile de amuzament britanic(umor englezec). O lucrare brilianta facuta de o eleva model.
_________________
WANT RESPECT ? GET IT !

[Olathe]

Ce lingusitor esti. Multumesc Uite una noua, tot asa... micuta...


Viata de elev...

Totul incepe atunci cand te trezesti, cu de-a sila, de catre desteptatorul enervant de pe noptiera ta.
- Da, bine, m-am terzit! si ne ridicam enervati din pat, dormind in continuare pe noi.
In fine, mancam, ne spalam, dar cred ca e mai perfect invers, si ne ducem la imensul birou din
camera noastra, unde pretutindeni vezi foi cu schite esuate, un patrat cu 5 laturi, un triunghi cu 2 si asa mai departe.
Posibil sa si scriem ceva, sau sa invatam in graba, cu toate ca stim bine ca in veci nu vom intelege nimic.
Sigur ca acum plecam catre o cladire mare, frumoasa, cu multe usi si geamuri, cum o putem percepe uneori. Ne ducem in clasa, in banca si, cine stie cum, auzi un corn care care „ pleosc ! ”, cade in galeata cu bureti. Cand te intorci, iti dai seama ca a fost aruncat de nicaieri, clasa fiind goala, plina doar de aerul plin de creta, care te face sa stranuti si sa tusesti.
Dar iata ca vine si profesorul. Intra vesel, cu un aer nevinovat, parca nimic rau nu se va intampla, cand auzim :
- Scoateti o foaie de hartie.
Un oftat indelungat ne-a dat gata. Candva, poate, vom intelege cum trebuie sa procedam intr-o astfel de situatie. Pana atunci, insa, stam si cascam nedumeriti ochii pe pereti. In fata si in posterior vedem zeci de foi goale cu numele, clasa, data si titlul, acel ingrozitor titlu... „ Test ” .
_________________

[nikon]

Extrem de adevarat !!
Test = =
_________________
WANT RESPECT ? GET IT !

[Rârâ]

Frumoase compunerile Chiar imi plac ! Ai talent la scris :x
_________________
O viaţă ai şi dacă nu eşti prost,totul are sens şi totul are rost.

[Olathe]

Talent este mult spus. Sa o numim... pasiune. Abia de aici putem vorbi de ceva mai serios. Nikon stie bine sa sunt obsedata de creatie si scris, astea se cam vad in scoala.
Multumesc mult si ma bucur ca iti plac. Voi mai adauga, dupa ce mai sap in calculator...
_________________

[Olathe]

Mireasmă copilariei . . .

Lasa-mi, Lume, puterea de a zambi soarelui si imbufnarea de a fugi desculta prin ploaia calda din luna mai si din tot restul vietii... lasa-mi copilaria!! Lasa-ma sa pictez lumea in culorile tipatoare de pe asfalt. Ingaduie-mi sa ma joc cu creioanele colorate si sa desenez viata asa cum este ea : simpla si colorata. Mai lasa-ma sa rascolesc in punguta cu doi bani in cautarea fericirii si sa o gasesc in jocul de-a tara care isi vrea ostasii inapoi... Lume, lasa-ma sa pot sa rad de ceea ce nu mi s-a intamplat inca. Si daca cineva rade de mine, sa pot sa rad si eu de el si sa uit apoi... sa plang si sa uit pentru ce mi-au curs siroaie de lacrimi. Lasa splendoarea lumii intregi sa stea agatata de ramura de brad in ziua de Craciun... Sa nu-mi iei inocenta, caci fara de ea... eu nu sunt nimic! Nu-mi maturiza zambetul, caci in lipsa lui nu mai pot sa fiu nici eu... nu ma lasa sa ma intristez si nu mai turna, daca poti, nisip in clepsidra scurta a vietii! Opreste momentul daca poti... Lasa-ma sa-mi fie teama de monstrii care ma asteapta in umbra holul intins si mare, si nu de monstrii umani din viata reala... Lasa-ma sa cred ca daca suflu in palariutele albe si zburatoare de papadie, imi voi intalni intr-o buna zi printul sau sufletul meu pereche... Lasa-ma sa nu stiu de ce dispar oamenii fara sa-si ia ramas-bun, lasa-ma sa cred pana la ultima suflare ca iubirea apartine celor care mai cred in zbor... lasa-ma sa cred in iubire... in oameni... in frumusetea lor si... fereste-ma, Lume... de durerea de a uita ce inseamna sa fii copil!! Copilaria... Poate ca acum zace incuiata cu o cheita in aripa vestica a sufletului si, cine stie cand, usa de la camera ei se va redeschide, macar pentru cateva clipe... Copilaria... nu o putem lasa sa dispara, este singurul fapt care merita pastrat viu...
_________________

[Ginuta]

Superba, minunata. Imi place ca ai un stil abstract. Interogatii si exclamatii retorice, astea pun in evidenta stilul tau...
_________________

[Sweet_IU]

Chiar aici ceva funny , sper sa va placa ; de data asta, in engleza.


A lodger in the fridge

One beautiful winter day , a happy dad called Mr. Brown and his eight-year-old girl , Mary , went out and decided to make a snowman .
They started making big clumps of snow with a round share . After this , they arranged the clumps into the form of a snowman .First , theu gave a hand made from a broomstick . Then , a nose made from a carrot and eyes made from charcoal .
“The snowman would freeze on a weather like this.” Mary said .
“Let’s give him some charcoal buttons and an elegant hat .” her father answered .
Finally , Mary and her father were very happy that their man won’t freeze and he also was in fashion.
Unfortunately , the next day it was sunny and the snowman melted .Mary and her father were so sad…But their creativity didn’t stop there : they decided to carry it and put it in the fridge .
The day passed and Mrs. Needed to use the fridge …and met the new lodger from the fridge! The snowman put a big smile on his face when Miss . Brown opened the door , so she got very scared and instantluy closed the door .
_________________
I'm here 2 have fun! ^=^ Luv vampirates !